Jester si supa de surubelnita

---

Ghinionul făcu ca-n acea frumoasă dimineaţă de mai, cam pe la orele şapte, apartamentul lui Jester să fie complet inundat. O ţeavă pârdalnică îşi vărsă oful până ce apa ajunse la nasul micului nostru prieten, care dormea dus.

Jester nu se trezi decât atunci când nara dreaptă, inundată de buclucaşul lichid, începu să sfârâie ca o pisică răsfăţată.

- Au! făcu Jester şi sări sprinten din pat.

Împăratul se afla în sala tronului, cu treburi. Jester patină pe marmura lucioasă şi se opri la câţiva milimetrii de Tronul Regal.

- Majestate, făcu el, camera mea e inundată ca Veneţia. Ce mă fac?
- Ştiu, îl linişti Împăratul. S-a spart o ţeavă, dar Instalatorul Regal e bolnav şi nu e nimeni s-o repare. Îţi voi da o altă cameră pentru câteva zile. Brutarule, vrei să-l primeşti pe Jester pentru câteva nopţi?

- Aş fi vrut, Măria Ta, dar bucătăria se zugrăveşte şi mi-am mutat făcăleţul şi fundul de lemn în cameră. N-am loc pentru altcineva.

- Atunci să întrebăm pe altcineva.

Rând pe rând refuzară şi Bucătarul, Cavalerul, Armurierul, Şambelanul şi Chelarul, fiecare cu motivele lui.

- Nu mai rămâne decât o singură soluţie, făcu Împăratul, privind cu subînţeles către Ministru.

- A, nu! făcu acesta, categoric.

- E o ocazie excelentă de a vă cunoaşte mai bine, spuse Împăratul.

- Aşa e, ţopăi Jester. Eu chiar vreau să ne cunoaştem. Ministrul mi-a fost întotdeauna simpatic.

---

Noaptea se lăsă molcom peste Împărăţie. Jester se făcuse comod în apartamentul Ministrului, care îl primise circumspect.

- Mor de foame! exclamă Jester. N-ai ceva de-ale gurii?
- Nu, minţi Ministrul, cu gândul la dulapul din dormitor, unde ascunsese o droaie de bucate. Eu nu prea mănânc seara. Ţin la siluetă.

- Păcat, făcu Jester, tare păcat! Mi-ar fi poftă de o supă de şurubelniţă. Ai gustat vreodată?

- Nu, spuse Ministrul curios. N-am auzit de aşa ceva.

- Se face uşor. Ai nevoie de o oală şi de o şurubelniţă. Se întâmplă să ai cumva aşa ceva?

- Am, spuse Ministrul, mânat de curiozitate. Uite, o oală şi o şurubelniţă.

- Perfect! Umplem oala cu apă, adăugăm şurubelniţa şi o punem pe foc.

Apa fierse un timp. Jester luă o lingură şi gustă.

- Ce aromă! făcu el.  Dar ar fi mai gustoasă dacă am avea şi un pic de făină.
- Am şi făină, se grăbi Ministrul.

Jester adăugă făina, lăsă oala pe foc câteva minute şi gustă.

- Are un gust divin. Cea mai bună supă de şurubelniţă pe care am mâncat-o în viaţa mea! Ne-ar mai trebui totuşi o roşie, trei cartofi, un morcov şi un căţel de ustoroi.

- Poftim, făcu Ministrul, mânat de curiozitate şi de aromele ce ieşeau din oală.

După câteva minute Jester gustă din nou.

- Un pic de slăninuţă tăiată subţire şi o lingură de smântână, încă un clocot şi o punem pe masă.

Ministrul execută fără să crâcnească. Jester opri focul, turnă în farfurii şi ornă totul cu leuştean proaspă.

- Şi şurubelniţa? făcu Ministrul.
- Şurubelniţa? O punem de-o parte, că poate mai avem nevoie de ea.